marți, 25 ianuarie 2011

Ai aprins fitilul


De multe ori, în viață, mergi pe un drum doar pentru că e singurul drum pe care-l vezi. E umbrit de ceață. stă să plouă.... și sunt momente în care te sperii, dar e singurul drum pe care îl știi.
            Îți spui că asta e viața și încerci oarecum să te calmezi. Apoi gândul ăsta începe să te liniștească destul de repede: ajungi să îl crezi de fiecare dată. Totuși... ceva tresare în tine: e ca o dorință pentru care nu găsești cuvinte; nici nu ai idee ce este de fapt! Și atunci începi sa cauți altceva! Dar cum, cum poți face asta când îți spui în sinea ta că altceva sigur nu există? ... și ce cauți de fapt? Ce speri să gasești?
            Vrei de nenumărate ori să iți schimbi viața în mai bine și începi o luptă nebună pe care o percepi, din perspectiva ta, ca o înșiruire de momente în care reușești și crezi că ești plin de fericire sau momente în care dai greș și te simți eșuat pe un mal pustiu. Începi să iți spui că totul s-a întâmplat degeaba, niciodată nu ești mulțumit, începi să vrei mai mult, ... tot timpul vrei mai mult! Ajungi să îți planifici viitorul după un șablon, în așa fel încât orice altă oportunitate ți-ar oferi viața să o refuzi din start: îți este frică să ieși din propriile tipare ale minții.   
            Este momentul când spui STOP!
            Te-ai săturat de tot și de toate! Abia acum îți dorești să cauți soarele de dincolo de ceață, abia acum vezi că de fapt orizontul este mult mai departe. Ce te-a adus aici?      Cine? De ce ai ieșit din propriile tale tipare?
            E simplu: începi să te asculți pe tine și îți dai naștere ție însăți/însuți. Brusc totul dispare, ajungi până în punctul în care te sperii de ceea ce ai devenit. Ai ieșit atât de mult din imaginea clădită de tine încât acum îți este frica! Îți este frică de necunoscut, de ceea ce speri să găsești, îți este frică de adevăr și îți este frică de tine!
Începi să te cunoști și asta te sperie atât de tare încât ai vrea să te întorci înapoi în cochilia ta, să te ascunzi iarăși.
            Rămâi calm, știi că acum tot ce ai de făcut este să aștepți și să nu te mai judeci. Încet dispar toate pentru a face loc noului TU. Nu te împotrivi! Nu ai nimic de făcut decât să stai liniștit și să lași totul să curgă spre tine! Mereu...

vineri, 21 ianuarie 2011

Fluturele albastru



Odată, demult, trăia un văduv care avea două fete nespus de istețe și foarte curioase din fire.
Fetele, dornice de cunoaștere nu-l slăbeau din întrebări... la unele găsea ușor răspuns, dar multe îl încuiau  cu toate ca firele de păr albe de pe tâmplele lui erau dovadă de înțelepciune adunată în zeci de ani...
Cum își dorea pentru ele cea mai aleasă educație, într-o zi și-a trimis fetele să petreacă ceva timp pe lângă înțeleptul locului.
Acest maestru desăvârșit le primi cu drag și el găsea întotdeauna răspunsuri la întrebările lor șirete. 

 
Însă, văzând că nu îl pot dovedi, într-o zi, una dintre ele s-a gandit să-l pună în dificultate, a adus un fluture albastru pe care plănuia să îl folosească pentru a înșela maestrul înțelept:
 

"- Ce vei face?" o întrebă sora ei.
"- O să ascund fluturele în mâinile mele și o să-l întreb pe maestrul înțelept dacă e viu sau mort. Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile și-l voi lăsa să zboare; dacă va spune că e viu îl voi strânge și-l voi strivi! Și astfel, orice răspuns va avea, se va înșela".

Foarte sigure de reușita planului lor, fetele au mers la maestrul bătrân. L-au găsit cufundat în meditație. Simțindu-le prezența acesta aruncă o privire asupra lor:

"- Am aici un fluture albastru. Spune-mi maestre înțelept, ce crezi tu: e viu sau mort? "

Foarte calm, bătrânul o mângâie cu un surâs cald și îi răspunse:

"-Depinde de tine... fiindcă e in mainile tale! Depinde numai și numai de tine!"








luni, 17 ianuarie 2011

Sunetul tacerii



1.          Suntem foarte mult inchisi în psihologia noastra, şi proiectam aceasta psihologie peste tot în jur. Un om al liniştii găseşte ca întreaga lume este plină de liniste. Chiar si sunetele adancesc doar tăcerea. Şi un om plin de zgomot nu devine niciodata conştient de linistea imensă a noptii. Totul depinde de tine. Lumea nu este nimic altceva decat proiectia ta.
2.          Deveniţi tăcuti. În tăcerea ta, toate întrebările vor dispărea. Şi dansul va incepe, indiferent de figură! Pentru că în măsura în care interiorul tau este interesat, acesta nu are nici o figură, este doar o flacără luminoasă care poate dansa. Acesta a fost veşnic acolo, reprimata de tine. Sunteţi cel mai mare duşman al vostru. Efortul meu este de a vă transforma în cea mai bun prieten al vostru.    
3.          Un om al linistii se misca cu un anumit camp de energie in jurul sau si daca esti receptiv vibratia  sa incepe sa-ti atinga inima.
4.           In meditatie,linistea vine pe acordul sau. Tu doar priveste mintea fara sa o controlezi,sa o represezi de la nimic,iar linistea vine imediat,ca si o briza si o data cu tacerea ,parfumul florilor. Aceasta este stralucirea ta .Este propria ta esenta de care nu erai capabil sa o cunosti deoarece era prea mult zgomot.
5.           Intreaba,fa tot ceea ce este posibil,si intr-un final-obosit,epuizat-trebuie sa te relaxezi;renunti pana la urma la ideea de iluminare,totul este in zadar.In aceasta tacere,cand dorinta nu-ti conduce mintea,realizezi brusc ca tu esti cel luminat.Iluminarea nu era niciunde altundeva ci era in tine. Dar este nevoie de liniste profunda,nu de dorinta.
6.          Iluminarea este deja acolo. Tu esti un buddha,dar nu esti constient de asta.Cum sa devi constient de asta? De-a lungul secolelor,aceasta a fost calea,si nu vad sa fie vreo alta posibilitate. Vei deveni constient de asta in liniste suprema. Dar tacerea profunda,o stare nu a mintii, un spatiu pur,are nevoie de toata dorinta ta de a fi epuizat.
7.          Fiind in prezenta unui maestru,tacerea apare in propriul ei acord. Asa cum in Himalayas,unde zapada e eterna si tacerea aproape antica...doar stand acolo sub un copac,incepi sa simti, sa te acordezi la imensitatea care te inconjoara. Sa fii in prezenta unui maestru este o experienta care te trimite si mai profund.
8.          Fara minte-tacerea absoluta a tuturor gandurilor,absenta completa a mintii-devine oglinda fara nici o zgarietura,fara nici macar un gand.Si brusc: explozia:ai devenit constient pentru prima oara de fiinta ta.
9.          Care este rostul unui rasarit frumos daca dormi? Mintea este somnul tau,concentrat sau nu. Meditatia este trezirea ta. In momentul in care te trezesti,somnul dispare si cu el toate visele,toate proiectiile,toate astepatarile,toate dorintele. Brusc esti intr-o stare de lipsa a dorintei ,fara ambitii,tacere absoluta. Si doar in aceasta liniste,infloreste floarea fiintei tale. Doar in aceasta liniste lotusul isi deschide petalele.
10.     Adevarul nu e ceva ce vine din exterior ,se inalta din intensitatea linistii tale.Adevarul nu e altceva decat tacere.O liniste mica devine usa catre o liniste mai mare si in final ,tacerea insasi, devine atat de condensata — Gurdjieff obisnuia sa o numeasca :"cristalizarea"-pe care o gasesti .In acea descoperire,ai gasit adevarul.Pe urma viata este o bucurie,un cantec,un dans,o celebrare.
11.        Daca chiar iti doresti sa exprimi adevarul,nu spune nimic despre el,lasa doar spatiul liber.Lasa oamenii sa auda fara ca tu sa spui nimic.Aceasta este singura posibilitate in care adevarul a fost mereu transferat de la o inima tacuta,la alta.Doar in tacere absoluta este singura posibilitate de a va intalni,de a imparti.
12.     Tacerea e  tot ceea ce e nevoie,iar totul ii urmeaza muzica.
13.      Meditaţia este un efort de a aduce lumină , bucurie , linişte şi  fericire, şi din această lume frumoasă de meditaţie este imposibil pentru tine să faci ceva greşit. Deci, l-am schimbat complet. Religiile au insistat pe acţiune; insistenţa mea este pe conştiinţă, şi conştiinţa poate creste numai în tăcere. Tăcerea este dreptul de baza pentru constiinta. Când tu esti zgomotos nu poţi fi foarte alert şi conştient. Când eşti conştient şi alert, nu poţi fi zgomotos - ele nu pot co-exista.
14.      Gratia divina vine ca o floare a fiintei tale.In momentul in care meditatia ta atinge cel mai adanc punct,chiar in mijlocul ciclonului,apare o liniste ennorma;linistea si fericirea se ridica din tine.Gratia este efectul total al tuturor acestor calitati: liniste, pace, iubire, compasiune ,fericire ,extax. Cand toate acestea se aprind in tine,flacara lor,focul lor,incepe sa radieze din corpul tau fizic. Sunt atat de multe ca incep sa dea pe afara.Aceasta stralucire a interiorului tau extaziat este ceea ce poate fi definita ca gratie divina.
15.        Nerabdarea te face urat.Nerabdarea este o perturbare a meditatie tale.Invata sa astepti.Fii rabdator si increde-te ca existenta iti va da tot ceea ce esti pregatit sa primesti.Tot ceea ce ai de facut este sa continui sa mergi mai adanc in meditatie,dincolo de minte,in liniste.Fara ganduri,fara emotii,fara stari,doar un privitor tacut , care asteapta orice considera existenta ca e pregatit sa primeasca.