De multe ori, în viață, mergi pe un drum doar pentru că e singurul drum pe care-l vezi. E umbrit de ceață. stă să plouă.... și sunt momente în care te sperii, dar e singurul drum pe care îl știi.
Îți spui că asta e viața și încerci oarecum să te calmezi. Apoi gândul ăsta începe să te liniștească destul de repede: ajungi să îl crezi de fiecare dată. Totuși... ceva tresare în tine: e ca o dorință pentru care nu găsești cuvinte; nici nu ai idee ce este de fapt! Și atunci începi sa cauți altceva! Dar cum, cum poți face asta când îți spui în sinea ta că altceva sigur nu există? ... și ce cauți de fapt? Ce speri să gasești?
Vrei de nenumărate ori să iți schimbi viața în mai bine și începi o luptă nebună pe care o percepi, din perspectiva ta, ca o înșiruire de momente în care reușești și crezi că ești plin de fericire sau momente în care dai greș și te simți eșuat pe un mal pustiu. Începi să iți spui că totul s-a întâmplat degeaba, niciodată nu ești mulțumit, începi să vrei mai mult, ... tot timpul vrei mai mult! Ajungi să îți planifici viitorul după un șablon, în așa fel încât orice altă oportunitate ți-ar oferi viața să o refuzi din start: îți este frică să ieși din propriile tipare ale minții.
Este momentul când spui STOP!
Te-ai săturat de tot și de toate! Abia acum îți dorești să cauți soarele de dincolo de ceață, abia acum vezi că de fapt orizontul este mult mai departe. Ce te-a adus aici? Cine? De ce ai ieșit din propriile tale tipare?
E simplu: începi să te asculți pe tine și îți dai naștere ție însăți/însuți. Brusc totul dispare, ajungi până în punctul în care te sperii de ceea ce ai devenit. Ai ieșit atât de mult din imaginea clădită de tine încât acum îți este frica! Îți este frică de necunoscut, de ceea ce speri să găsești, îți este frică de adevăr și îți este frică de tine!
Începi să te cunoști și asta te sperie atât de tare încât ai vrea să te întorci înapoi în cochilia ta, să te ascunzi iarăși.
Rămâi calm, știi că acum tot ce ai de făcut este să aștepți și să nu te mai judeci. Încet dispar toate pentru a face loc noului TU. Nu te împotrivi! Nu ai nimic de făcut decât să stai liniștit și să lași totul să curgă spre tine! Mereu...
Îți spui că asta e viața și încerci oarecum să te calmezi. Apoi gândul ăsta începe să te liniștească destul de repede: ajungi să îl crezi de fiecare dată. Totuși... ceva tresare în tine: e ca o dorință pentru care nu găsești cuvinte; nici nu ai idee ce este de fapt! Și atunci începi sa cauți altceva! Dar cum, cum poți face asta când îți spui în sinea ta că altceva sigur nu există? ... și ce cauți de fapt? Ce speri să gasești?
Vrei de nenumărate ori să iți schimbi viața în mai bine și începi o luptă nebună pe care o percepi, din perspectiva ta, ca o înșiruire de momente în care reușești și crezi că ești plin de fericire sau momente în care dai greș și te simți eșuat pe un mal pustiu. Începi să iți spui că totul s-a întâmplat degeaba, niciodată nu ești mulțumit, începi să vrei mai mult, ... tot timpul vrei mai mult! Ajungi să îți planifici viitorul după un șablon, în așa fel încât orice altă oportunitate ți-ar oferi viața să o refuzi din start: îți este frică să ieși din propriile tipare ale minții.
Este momentul când spui STOP!
Te-ai săturat de tot și de toate! Abia acum îți dorești să cauți soarele de dincolo de ceață, abia acum vezi că de fapt orizontul este mult mai departe. Ce te-a adus aici? Cine? De ce ai ieșit din propriile tale tipare?
E simplu: începi să te asculți pe tine și îți dai naștere ție însăți/însuți. Brusc totul dispare, ajungi până în punctul în care te sperii de ceea ce ai devenit. Ai ieșit atât de mult din imaginea clădită de tine încât acum îți este frica! Îți este frică de necunoscut, de ceea ce speri să găsești, îți este frică de adevăr și îți este frică de tine!
Începi să te cunoști și asta te sperie atât de tare încât ai vrea să te întorci înapoi în cochilia ta, să te ascunzi iarăși.
Rămâi calm, știi că acum tot ce ai de făcut este să aștepți și să nu te mai judeci. Încet dispar toate pentru a face loc noului TU. Nu te împotrivi! Nu ai nimic de făcut decât să stai liniștit și să lași totul să curgă spre tine! Mereu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu