Eckhart Tolle si Neale Donald Walsch intr-un dialog al fiintei

La Multi Ani Romania!

La Mulți Ani România!

In aceasta zi din viata ta cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii

În această zi din viața ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să știi că...

...este în regulă să fii într-un moment de luptă. Lupta este un indicator al creșterii.

Chiar și cele mai evoluate ființe se găsesc, din când în când, în momente de luptă. De fapt, lupta este un semn sigur al  expansiunii lor; este indicatorul lor de progres real și semnificativ.

Cel care nu se luptă deloc este cel care nu crește. Așadar, dacă acum te lupți, ia acest lucru ca pe un semn minunat - și celebrează-ți lupta.

Cu dragoste, prietenul tău,
Neale Donald Walsch

Cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii...

... că răbdarea, mai presus de orice altceva, este exact ce avem nevoie acum. Nu lăsa nervozitatea sau frustrarea să te cuprindă.

Condițiile din exteriorul experienței tale se vor schimba, dar beneficiul tău suprem va fi atins când condițiile din interiorul tău rămân la fel. Păstrează-ți pacea interioară. Revendică-ți identitatea. Ai incredere în intelepciunea ta superioară. Contemplă cea mai înaltă viziune.

Nu te agita să iei o decizie acum, nici nu încerca o soluție imediată. Nu dori sfârșitul lucrurilor așa cum sunt acum. Acel sfârșit va veni. Dar lasă-l să vină natural. Nu împinge răul. Așteaptă. Timpul potrivit este aproape și decizia de o asemenea dificultate e pe drum, urmează să sosească.

Cu dragoste, prietenul tău,
Neale Donald Walsch

Stralucirea din umbra a vidului

 

            O privire scurtă asupra vieții și imediat avem tendința să separăm părțile bune, frumoase, plăcute de cele mai puțin frumoase, supărătoare, deranjante, triste. O facem mereu, în fiecare clipă a vieții: catalogăm lucrurile ca fiind bune-rele, plăcute-neplăcute, frumoase-urâte și lista continua la infinit.
            Totul are o natură duală, cum nu există frumos fără urât așa nu există nici bine fără rău. Binele e o noțiune abstractă a minții noastre. Mereu aud "asta este bine" sau "asta nu este bine". Stau și mă gândesc în funcție de ce se fac clasificările acestea, aceste tipare ale minții? Singurul care se apropie de adevăr este sufletul-inima...simți când "ceva este bine". Dar și aici sentimentul trece prin filtrul minții și își pierde din acuratețe, din puritatea lui A FI.
            Doar când sufletul este într-o liniște deplină poate balansa cu exactitate binele de rău. Totuși, când omul și-a găsit liniștea, nu-l mai poate deranja nimic exterior, prin urmare nu mai cataloghează în termenii ai minții sale și astfel nu mai vede separare între "bine" și "rău", aceste două noțiuni abstracte, opuse în însemnătate, inexistente una fără alta.
            Cu cât filtram mai puțin cu ajutorul minții și o facem mai mult prin intermediul sufletului, cu atât aceste noțiuni pur mentale se dizolvă, își pierd forma, nu-și mai au rostul. Mulți nu vor fi de acord cu cele scrise aici, tocmai din cauza procesului mental prin care vor parcurge aceste rânduri cât și a autoconservării minții lor, care va "țipa" pentru a rămâne la putere, în control.
            "Binele" este reprezentat de lucruri înălțătoare, pline de compasiune și iubire. "Răul", pe de altă parte, este perceput drept suferință, frică, ură. Ambele sunt extreme, dar între ele ce mai există? Mai puțin bine sau mai puțin rău? Nu, extremele acestea nu există nici ele, sunt limitări ale minții. Acest rău pe care îl experimentezi în această viața este un dar de la Dumnezeu pentru tine. Binele îți este mult mai ușor să-l privești ca ceea ce este; când îți merge bine îi mulțumești Lui Dumnezeu, dar când începi să dai de greutăți, începi să uiți să o mai faci. Când totul devine copleșitor revii și Ii ceri ajutorul. De fiecare dată te ajută, câteodată vezi asta clar, când se întâmplă "o minune" și cumva ți se rezolvă problema, altădată nu observi. Dar ceea ce nu vezi în ambele cazuri este că totul, toată viața ta a fost un dar de la Dumnezeu pentru tine. Privești totul cum îți convine, pe perioade scurte de timp, de regulă cât ține o anumită fericire/problemă. Dacă îți mărești viziunea ai să observi treptat că nimic nu a fost "rău" niciodată în viața ta. Fiecare moment din viața ta a fost un dar divin, de neprețuit. Fiecare gură de aer pe care ai luat-o, fiecare gând, fiecare sentiment a fost un dar divin.
            Abia când începi să vezi totul ca un întreg, abia când nu mai filtrezi, nu mai judeci ceva ca fiind bine sau rău, abia atunci poți vedea viața așa cum este: o minune.
            Acum ,poate unii o să spună: "cei care nu au fost norocoși în viața asta, cei care s-au născut cu boli grave, cei care mor de cancer, cum să vadă ceea ce trăiesc ca fiind un dar?" Cred că majoritatea v-ați pus întrebările acestea, răspunsul nu l-ați căutat. V-a fost prea frică să încercați măcar să-l vedeți. Îl aveți mereu în fața ochilor, doar că nu îi deschideți.
            Dualitatea lucrurilor e o lege a universului. Binele și răul, întunericul și lumina sunt doar fețele aceluiași diamant. Contează doar unghiul din care îl privești, intensitatea luminii care se reflectă și cât de mult îți place să privești, câtă atenție acorzi. Astfel, cum fiecare om vede altceva la un diamant, dar totuși toți văd același lucru, așa și acești doi termeni abstracți până la urmă, "binele" și "răul" sunt doar sclipirile, respectiv umbrele pe care le face același întreg. Cum mai poți vedea acea sclipire orbitoare, parcă de pe altă lume a diamantului dacă nu îi poți vedea și umbra?
            Totul este un dar divin. Totul este iubire.
            Lumina care atinge diamantul este Dumnezeu. Diamantul reprezintă această realitate a materiei în care se refractă și se reflectă lumina. Totul este în întuneric, în vidul creației, în nimicul formei. Din lumina care traversează materia se naște și umbra ei. Jocul de lumini refractate în interiorul diamantului reprezintă această realitate iluzorie a materiei. Ea este perfectă, dar se "joacă" cu percepția noastră. Mereu o vedem puțin distorsionată, din cauza fenomenului de refracție.

Osho: Daca cineva iti provoaca o stare de furie in tine

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

... că faci diferența, fie că știi sau nu. Să nu ai niciun dubiu asupra acestui lucru.

Așa ceva s-a întamplat, din nou, ieri. Modul în care ai atins viața cuiva ieri, face diferența. Și întotdeauna faci asta, știai?

Da, da ... zambetul tău, cuvintele tale încurajatoare, disponibilitatea de a fi "prezent" cu celălalt, au atins oamenii în mai multe feluri decat îți imaginezi.

Iți spun aceasta astăzi ca să nu îți pierzi încrederea. Încrederea despre cum viața se mișca prin tine - și cum tu te miști prin viața.

Cu dragoste, prietenul tău,
Neale Donald Walsch