luni, 19 septembrie 2011

Cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii...

... că răbdarea, mai presus de orice altceva, este exact ce avem nevoie acum. Nu lăsa nervozitatea sau frustrarea să te cuprindă.

Condițiile din exteriorul experienței tale se vor schimba, dar beneficiul tău suprem va fi atins când condițiile din interiorul tău rămân la fel. Păstrează-ți pacea interioară. Revendică-ți identitatea. Ai incredere în intelepciunea ta superioară. Contemplă cea mai înaltă viziune.

Nu te agita să iei o decizie acum, nici nu încerca o soluție imediată. Nu dori sfârșitul lucrurilor așa cum sunt acum. Acel sfârșit va veni. Dar lasă-l să vină natural. Nu împinge răul. Așteaptă. Timpul potrivit este aproape și decizia de o asemenea dificultate e pe drum, urmează să sosească.

Cu dragoste, prietenul tău,
Neale Donald Walsch

joi, 15 septembrie 2011

Stralucirea din umbra a vidului


            O privire scurtă asupra vieții și imediat avem tendința să separăm părțile bune, frumoase, plăcute de cele mai puțin frumoase, supărătoare, deranjante, triste. O facem mereu, în fiecare clipă a vieții: catalogăm lucrurile ca fiind bune-rele, plăcute-neplăcute, frumoase-urâte și lista continua la infinit.
            Totul are o natură duală, cum nu există frumos fără urât așa nu există nici bine fără rău. Binele e o noțiune abstractă a minții noastre. Mereu aud "asta este bine" sau "asta nu este bine". Stau și mă gândesc în funcție de ce se fac clasificările acestea, aceste tipare ale minții? Singurul care se apropie de adevăr este sufletul-inima...simți când "ceva este bine". Dar și aici sentimentul trece prin filtrul minții și își pierde din acuratețe, din puritatea lui A FI.
            Doar când sufletul este într-o liniște deplină poate balansa cu exactitate binele de rău. Totuși, când omul și-a găsit liniștea, nu-l mai poate deranja nimic exterior, prin urmare nu mai cataloghează în termenii ai minții sale și astfel nu mai vede separare între "bine" și "rău", aceste două noțiuni abstracte, opuse în însemnătate, inexistente una fără alta.
            Cu cât filtram mai puțin cu ajutorul minții și o facem mai mult prin intermediul sufletului, cu atât aceste noțiuni pur mentale se dizolvă, își pierd forma, nu-și mai au rostul. Mulți nu vor fi de acord cu cele scrise aici, tocmai din cauza procesului mental prin care vor parcurge aceste rânduri cât și a autoconservării minții lor, care va "țipa" pentru a rămâne la putere, în control.
            "Binele" este reprezentat de lucruri înălțătoare, pline de compasiune și iubire. "Răul", pe de altă parte, este perceput drept suferință, frică, ură. Ambele sunt extreme, dar între ele ce mai există? Mai puțin bine sau mai puțin rău? Nu, extremele acestea nu există nici ele, sunt limitări ale minții. Acest rău pe care îl experimentezi în această viața este un dar de la Dumnezeu pentru tine. Binele îți este mult mai ușor să-l privești ca ceea ce este; când îți merge bine îi mulțumești Lui Dumnezeu, dar când începi să dai de greutăți, începi să uiți să o mai faci. Când totul devine copleșitor revii și Ii ceri ajutorul. De fiecare dată te ajută, câteodată vezi asta clar, când se întâmplă "o minune" și cumva ți se rezolvă problema, altădată nu observi. Dar ceea ce nu vezi în ambele cazuri este că totul, toată viața ta a fost un dar de la Dumnezeu pentru tine. Privești totul cum îți convine, pe perioade scurte de timp, de regulă cât ține o anumită fericire/problemă. Dacă îți mărești viziunea ai să observi treptat că nimic nu a fost "rău" niciodată în viața ta. Fiecare moment din viața ta a fost un dar divin, de neprețuit. Fiecare gură de aer pe care ai luat-o, fiecare gând, fiecare sentiment a fost un dar divin.
            Abia când începi să vezi totul ca un întreg, abia când nu mai filtrezi, nu mai judeci ceva ca fiind bine sau rău, abia atunci poți vedea viața așa cum este: o minune.
            Acum ,poate unii o să spună: "cei care nu au fost norocoși în viața asta, cei care s-au născut cu boli grave, cei care mor de cancer, cum să vadă ceea ce trăiesc ca fiind un dar?" Cred că majoritatea v-ați pus întrebările acestea, răspunsul nu l-ați căutat. V-a fost prea frică să încercați măcar să-l vedeți. Îl aveți mereu în fața ochilor, doar că nu îi deschideți.
            Dualitatea lucrurilor e o lege a universului. Binele și răul, întunericul și lumina sunt doar fețele aceluiași diamant. Contează doar unghiul din care îl privești, intensitatea luminii care se reflectă și cât de mult îți place să privești, câtă atenție acorzi. Astfel, cum fiecare om vede altceva la un diamant, dar totuși toți văd același lucru, așa și acești doi termeni abstracți până la urmă, "binele" și "răul" sunt doar sclipirile, respectiv umbrele pe care le face același întreg. Cum mai poți vedea acea sclipire orbitoare, parcă de pe altă lume a diamantului dacă nu îi poți vedea și umbra?
            Totul este un dar divin. Totul este iubire.
            Lumina care atinge diamantul este Dumnezeu. Diamantul reprezintă această realitate a materiei în care se refractă și se reflectă lumina. Totul este în întuneric, în vidul creației, în nimicul formei. Din lumina care traversează materia se naște și umbra ei. Jocul de lumini refractate în interiorul diamantului reprezintă această realitate iluzorie a materiei. Ea este perfectă, dar se "joacă" cu percepția noastră. Mereu o vedem puțin distorsionată, din cauza fenomenului de refracție.


miercuri, 14 septembrie 2011

Osho: Daca cineva iti provoaca o stare de furie in tine

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...



... că faci diferența, fie că știi sau nu. Să nu ai niciun dubiu asupra acestui lucru.

Așa ceva s-a întamplat, din nou, ieri. Modul în care ai atins viața cuiva ieri, face diferența. Și întotdeauna faci asta, știai?

Da, da ... zambetul tău, cuvintele tale încurajatoare, disponibilitatea de a fi "prezent" cu celălalt, au atins oamenii în mai multe feluri decat îți imaginezi.

Iți spun aceasta astăzi ca să nu îți pierzi încrederea. Încrederea despre cum viața se mișca prin tine - și cum tu te miști prin viața.

Cu dragoste, prietenul tău,
Neale Donald Walsch

What is a Guru? Misconceptions about Gurus | Mooji

vineri, 2 septembrie 2011

Iubirea


Există o mulțime de definiții a ceea ce reprezintă iubirea, o multitudine de clasificări a tipurilor de iubire cât și definiții a ceea ce nu este pentru a sublinia astfel ceea ce este. Care din ele e cea adevarătă? La această întrebare răspunsul e însăși definiția cea mai simplă a iubirii: iubirea este totul.
Putem astfel să spunem că iubirea înblogează totul. Fiecare definiție a ei, fiecare formă care este prinsă în acea descriere, este adevărată, este iubire. Dacă luăm totul și privim ca pe un întreg, iubirea este. Mai mult decât  acest “este” sunt doar vorbe, adevărate în ceea ce descriu, dar “este” le înglobează pe toate. Astfel, dacă ar fi să dau o definiție, aceasta ar fi: iubirea este nimicul a tot ceea ce este. Ea capătă doar forme în această lume si totuși ea este fară formă, ea doar “este”.  Mai mult, își creează propriile forme din nimicul care este.
            Ca si oameni, o trăim, o simțim, o oferim în fiecare clipă a vieții noastre în această realitate. Cu toții trăim în iubire. O percepem sub diferite forme și o înțelegem în moduri diferite, dar în fond, când iubești, iubești. Orice formă a sa, orice formă îi dăm noi ca să fiu mai exact, este tot iubire. Iubirea nu are forme și în același timp are, datorită noua. Formele reprezintă “deliciul” iubirii noastre ceatoare. Pretutindeni este iubire, iubirea divină a creației. Totul este iubire, grație divină.
            Iubirea pe care o atragem în viața noastră este proporțional cu cea pe care o răspândim pretutindeni în jurul nostru. Daca suntem puțin atenți la această afirmație simplă, observăm că primim ceea ce oferim, cu alte cuvinte, primim iubirea care este în noi. Cu cât ne deschidem mai mult inima pentru a iubi, cu atât iubirea ne invadează viața. Acesta este darul Lui Dumnezeu pentru noi. Iubirea pe care o atragem provine tot din noi, nu există separare între ceea ce primim și ceea ce oferim. E ca un flux continuu de energie care izvorăște din noi în exterior spre a se întoarce înapoi sub diferite forme.
            Proiectăm ceea ce suntem și suntem iubire.
Singura definiție adevarată a iubirii e aceea pe care i-o dăm noi, dar totuși, să nu uităm, iubirea nu are formă.