De ce nu suntem conştienţi de călăuzirea divină
Deşi Dumnezeu ne vorbeşte în permanenţă, noi nu suntem întotdeauna conştienţi de cuvintele Lui. Există mai multe motive:
- Noi nu ştim cum arată, cum sună şi cum trebuie simţită această ghidare.
- Ne temem să nu fim controlaţi de Dumnezeu; de aceea, blocăm în mod deliberat călăuzirea divină.
- Credem că ceea ce auzim sau ceea ce simţim este o halucinaţie sau un produs al imaginaţiei noastre.
- Ne temem să nu dăm greş atunci când călăuzirea divină ne cere să ne întindem aripile şi să ne luăm zborul.
- Ne temem de succes, deoarece ni se pare că nu merităm binele pe care ni-l oferă călăuzirea divină.
- Ne temem că Dumnezeu ne va pedepsi, ne va mustra sau ne va manipula dacă ne vom deschide faţă de El.
- Mintea noastră este îmbâcsită de judecăţi critice şi este incapabilă de iertare (faţă de noi înşine şi faţă de alte persoane).
- Sentimentele intense de iubire pe care le simţim atunci când intrăm în contact cu Dumnezeu sunt prea copleşitoare, datorită fricii noastre înnăscute că iubirea conduce automat la o durere ulterioară.
- Ne dorim un alt răspuns decât cel primit prin călăuzire divină.
- Atenţia noastră nu se poate focaliza asupra răspunsurilor primite, din cauza activităţii excesive, stresului, oboselii.
Albert Einstein afirma:
„Emotia magnifica si cea mai profunda pe care noi o putem resimti este starea inefabila a misterului, acolo exista germenul oricarei stiinte veritabile. Acela caruia aceasta emotie ii este straina, care nu stie sa se scufunde pierdut in sine de extaz, lasandu-se cuprins de admiratie, este deja un om mort. A sti ca ceea ce ne este enigmatic si de nepatruns exista totusi, manifestandu-se ca cea mai inalta intelepciune si cea mai radioasa frumusete pe care facultatile noastre obtuze nu o percep decat sub o forma primitiva- aceasta certitudine, acest sentiment imbatator este in centrul oricarei stari sublime veritabile.
Experimentarea profunda si intima a sublimului infinit cosmic este cea mai puternica si cea mai straveche sursa a cercetarii stiintifice.
Trairea mea cea mai elevata consta dintr-o umila admiratie a Spiritului Superior fara margini care se dezvaluie in infimele detalii pe care pot sa le perceapa fragilele si slabele noastre spirite. Aceasta convingere de ordin profund emotional pe care o am despre prezenta unei puteri rationale superioare dezvaluita de incomprehensibilul nostru Univers este aceea ce formeaza ideea mea de Dumnezeu sau Constiinta Cosmica.”
Cercetatorul in fizica cuantica Fritjof Capra ne face cunoscut ca odata, cand era asezat la marginea oceanului, observand miscarea valurilor si simtind ritmul respiratiei, a constientizat ca in jur totul era angajat intr-un dans cosmic gigantic. El spune: „ Ca fizician am sesizat faptul ca nisipul, stancile, apa, aerul din jur, erau facute din molecule si din atomi si ca acestea constau din particule care interactionau unele cu altele, creand si distrugand alte particule....”. „Vad” cascade de energie coborand din spatiul exterior, in care particulele erau create si distruse in pulsiuni ritmice. „Vad” atomii elementelor si pe cei ai corpului meu participand la acest dans cosmic al energiei; ii simt ritmul si ii „aud” sunetul si in acea clipa, acolo, am stiut ca acesta era dansul lui Shiva, zeul dansurilor, venerat de hindusi.
David Icke - Iubirea infinita este singurul adevar
Mooji-Tu esti aceasta!
Mooji-Cum il intalnesti pe Dumnezeu
