Fetele, dornice de cunoaștere nu-l slăbeau din întrebări... la unele găsea ușor răspuns, dar multe îl încuiau cu toate ca firele de păr albe de pe tâmplele lui erau dovadă de înțelepciune adunată în zeci de ani...
Cum își dorea pentru ele cea mai aleasă educație, într-o zi și-a trimis fetele să petreacă ceva timp pe lângă înțeleptul locului.
Acest maestru desăvârșit le primi cu drag și el găsea întotdeauna răspunsuri la întrebările lor șirete.
Însă, văzând că nu îl pot dovedi, într-o zi, una dintre ele s-a gandit să-l pună în dificultate, a adus un fluture albastru pe care plănuia să îl folosească pentru a înșela maestrul înțelept:
"- O să ascund fluturele în mâinile mele și o să-l întreb pe maestrul înțelept dacă e viu sau mort. Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile și-l voi lăsa să zboare; dacă va spune că e viu îl voi strânge și-l voi strivi! Și astfel, orice răspuns va avea, se va înșela".
Foarte sigure de reușita planului lor, fetele au mers la maestrul bătrân. L-au găsit cufundat în meditație. Simțindu-le prezența acesta aruncă o privire asupra lor:
"- Am aici un fluture albastru. Spune-mi maestre înțelept, ce crezi tu: e viu sau mort? "
Foarte calm, bătrânul o mângâie cu un surâs cald și îi răspunse:
"-Depinde de tine... fiindcă e in mainile tale! Depinde numai și numai de tine!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu